Cu aproape 850 de ani în urmă, cerul a fost martorul unui fenomen astronomic deosebit, observat și înregistrat de specialiștii din Extremul Orient: o explozie stelară care a lăsat în urmă o rămășiță extrem de neobișnuită, nemaivăzută până acum de cercetători.
„Am analizat supernovele timp de decenii, însă nu am întâlnit niciodată așa ceva”, a declarat Robert Fesen de la Dartmouth School. Acesta a surprins obiectul enigmatic la sfârșitul lunii octombrie 2022, folosind telescopul Hiltner de la Kitt Peak.
Rezultatele sale au fost prezentate în cadrul celei de-a 241-a întâlniri a Societății Americane de Astronomie (AAS) desfășurate la Seattle. În paralel, o lucrare dedicată a fost trimisă pentru publicare în Astrophysical Journal Letters.
Într-o cercetare separată, prezentată tot la conferința AAS și trimisă spre publicare în Month-to-month Notices of the Royal Astronomical Society, astronomul Bradley Schaefer de la Louisiana State College a sugerat că această supernovă a luat naștere în urma coliziunii a două pitice albe, generând astfel o stea zombi extrem de activă energetic.
O nebuloasă misterioasă sau o rămășiță de supernovă?
În august 2013, astronomul amator Dana Patchick a identificat în imagini arhivate realizate de telescopul Widefield Infrared Survey Explorer (WISE) al NASA o nebuloasă necunoscută. Inițial, el a presupus că este o nebuloasă planetară – a 30-a sa descoperire, motiv pentru care a fost denumită Pa 30. Totuși, analizele spectroscopice ulterioare au indicat că este mai degrabă o rămășiță a unei supernove.
Interesant este că această nebuloasă nu prezintă emisii radio semnificative și nici raze X puternice. Mai mult, nu s-a descoperit în centrul ei nici o stea neutronica și nici o gaură neagră. În schimb, obiectul central, cunoscut drept Steaua lui Parker (numită după Quentin Parker de la Universitatea din Hong Kong), s-a dovedit a fi o pitică albă deosebită.
Astronomii sunt convinși că acest fenomen este asociat cu supernova SN1181, care a fost observată pentru prima dată pe 6 august 1181 d.Hr., în constelația Cassiopeia. Cronicile chinezești și japoneze au înregistrat cum această „stea musafir” și-a diminuat treptat luminozitatea timp de șase luni.
Inițial, în anii ’70, cercetătorii au speculat că rămășițele supernovei ar putea fi asociate cu 3C58 și pulsarul PSR J0205+6449. Cu toate acestea, studii mai recente au arătat că 3C58 este mult mai veche decât explozia observată în secolul al XII-lea, iar poziția sa pe cer nu corespunde înregistrărilor istorice.
O pitică albă neobișnuită
Un studiu din 2021 condus de Andreas Ritter de la Universitatea din Hong Kong a arătat că Pa 30 corespunde în toate privințele cu SN1181. Măsurătorile sugerează că nebuloasa se extinde cu o viteză de aproximativ 1.100 km/s, ceea ce indică o vârstă de aproximativ 850 de ani.
Cea mai mare surpriză este însă steaua centrală. Aceasta are o temperatură de suprafață de aproximativ 200.000 Kelvin, emite o lumină de 130 de ori mai puternică decât cea a Soarelui și și-a redus luminozitatea cu 1,7 magnitudini în ultimii 100 de ani.
Cel mai intrigant side rămâne vântul stelar pe care îl generează: acesta se deplasează cu o viteză de 16.000 km/s – echivalentul a 5% din viteza luminii! „Este un fenomen incredibil”, afirmă Fesen. „Stelele nu produc, în mod obișnuit, astfel de vânturi stelare. Chiar și cele mai masive stele de tip Wolf-Rayet au vânturi de doar câteva mii de km/s.”
O supernovă rară – tipul Iax
Conform studiului din 2021, SN1181 a fost o supernovă de tip Iax, o categorie mai puțin strălucitoare decât supernovele obișnuite. În timp ce majoritatea supernovelor presupun distrugerea completă a stelei, în cazul celor de tip Iax, steaua care explodează reușește să supraviețuiască.
Modelele teoretice sugerează că aceste explozii ar putea fi declanșate de o stea companion care transferă materie, însă observațiile realizate de telescopul TESS al NASA indică faptul că Steaua lui Parker este un obiect singular.
Bradley Schaefer propune o ipoteză alternativă: SN1181 a fost produsă de coliziunea dintre două pitice albe, una alcătuită în principal din carbon și oxigen, iar cealaltă din oxigen și neon. Această explicație este susținută și de Jacco Vink de la Universitatea din Amsterdam, skilled în rămășițele de supernove, care consideră că descoperirea este una deosebit de importantă.
Pe măsură ce astronomii continuă să analizeze această rămășiță de supernovă și misterioasa „stea zombi” din nucleul său, vor putea obține mai multe informații despre acest fenomen cosmic rar și spectaculos.
Rămâneți alături de noi pentru a descoperi noi și fascinante curiozități din Univers!
Sursa: skyandtelescope.org, reuters.com, area.com
Foto: Robert Fesen, Manchester College
